Ah cat de dulci erau anii copilăriei, anii în care nu înţelegeam de ce toata lumea se agita atîta pentru nimicuri în loc sa se bucure de cele mai simple lucruri. A fost o perioada pură lipsită de griji, tristeţe si materialism. O perioada în care mai simţeam iubirea si căldură celor dragi fără a mă gîndi la ce se întîmpla defapt în spatele acestea, sincer nici nu ma interesa.
De ce am abandonat cu toţii simplitatea si iubirea pură, m-am saturat de atîta ura si făţărnicie mai vreau si ceva care sa-mi amintească valorile cu adevărat importante in viata.
La fel si cu iubirea, am transformat un sentiment nobil într-un joc pervers si barbar din care lasă în urma numai victime lipsite de putere si de speranta unui nou început. Si eu am iubit, am visat, am sperat, am suferit, nu am reuşit nici acum sa trec mai departe si nu cred ca voi reuşi vreodată nu pot decît sa accept situaţia.
Nu mă regăsesc în termenul de cuplu ... cel puţin nu acum, o sa mai aştept o vreme pană ce voi reîncerca sa am încredere intr-o persoana.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu